Retracția gingivală, numită și recesiune gingivală, apare atunci când marginea gingiei se retrage treptat și lasă expusă o porțiune mai mare din dinte sau chiar rădăcina. Nu este doar o problemă estetică. Când rădăcina rămâne descoperită, dintele devine mai sensibil, se poate caria mai ușor în zona coletului, iar riscul de inflamație și boală parodontală crește.
Retracția poate afecta un singur dinte sau mai mulți și, de cele mai multe ori, evoluează lent, ceea ce face ca mulți oameni să o observe abia când apar disconfortul sau dinții par mai lungi.
Cauzele frecvente ale gingiilor retrase
Una dintre cele mai comune cauze este periajul agresiv. Periuța prea dură, mișcările orizontale puternice și presiunea mare pot șlefui treptat gingia și smalțul de la colet. În timp, apar retracții și mici abraziuni, iar sensibilitatea la rece devine tot mai evidentă.
Boala parodontală este o altă cauză majoră. Când placa dentară și tartrul rămân la linia gingiei, gingia se inflamează, se formează pungi parodontale, iar osul de susținere poate fi pierdut. În acest context, gingia se retrage și expune rădăcina, uneori fără durere, tocmai de aceea parodontita este considerată o afecțiune tăcută.
Poziția dinților contează mult. Dinții înghesuiți, rotați sau ieșiți în afara arcadei pot avea gingie mai subțire, mai vulnerabilă. Un fren (acea „ață” de țesut) inserat prea aproape de gingie poate trage de marginea gingivală și poate favoriza retracția.
Bruxismul, adică scrâșnitul sau încleștarea dinților, poate contribui prin suprasolicitare și microtraume repetate, mai ales când există și o mușcătură incorectă.
Alți factori care pot agrava situația sunt fumatul (care afectează vascularizația și vindecarea), piercingurile orale (care pot freca gingia), gura uscată și unele modificări hormonale care cresc susceptibilitatea la inflamație.
Simptome: cum îți dai seama că ai retracție gingivală
Semnul cel mai ușor de observat este aspectul de dinți mai lungi sau gâturi dentare vizibile. În zona retracției, poate apărea o sensibilitate bruscă la rece, la dulce sau la periaj. Uneori se vede o mică treaptă la colet, iar suprafața expusă poate avea o nuanță mai gălbuie, pentru că rădăcina nu este acoperită de smalț ca restul dintelui.
În cazurile asociate cu boală parodontală, pot apărea și sângerări la periaj, respirație neplăcută persistentă, inflamație gingivală, depuneri de tartru și, în stadii avansate, mobilitate dentară. Un lucru important: retracția nu se repară singură. Dacă observi că se extinde sau că sensibilitatea crește, merită un consult înainte să apară complicații.
Opțiuni de tratament: ce soluții există în cabinet
Tratamentul se stabilește în funcție de cauză, severitate și grosimea gingiei. Primul pas este întotdeauna controlul factorilor care au dus la retracție: corectarea tehnicii de periaj, alegerea unei periuțe cu peri moi, detartraj și igienizare profesională, plus instruire personalizată pentru curățarea interdentară.
Pentru sensibilitate și protecția rădăcinii, se pot folosi paste desensibilizante, geluri cu fluor, lacuri de fluor aplicate în cabinet sau tratamente de remineralizare. Dacă zona de colet este afectată de abraziune sau carie cervicală, se pot realiza obturații (plombe) sau restaurări estetice care acoperă rădăcina și reduc disconfortul.
În cazurile moderate sau avansate, mai ales când retracția afectează estetica sau crește riscul de carii radiculare, există tratamente parodontale chirurgicale. Cele mai cunoscute sunt grefele gingivale și tehnicile de acoperire radiculară, prin care se aduce țesut gingival peste zona expusă. Medicul parodontolog decide dacă există suficient țesut și dacă prognosticul este bun, în funcție de igienă, poziția dintelui și tipul retracției.
Retracția gingivală se gestionează cel mai bine prin intervenție timpurie: cu cât este descoperită mai repede, cu atât opțiunile sunt mai simple, iar rezultatele mai stabile pe termen lung.
