Mucozita orală este o afecțiune inflamatorie a mucoasei bucale, caracterizată prin apariția de leziuni dureroase, roșeață și ulcerații.

Este frecvent întâlnită la pacienții care urmează tratamente oncologice, în special chimioterapie și radioterapie, dar poate apărea și din alte cauze.

Deși nu este o afecțiune gravă în sine, mucozita orală afectează considerabil calitatea vieții, mai ales când interferează cu alimentația, vorbirea și igiena orală.

Ce este mucozita orală?

Mucozita reprezintă inflamația mucoasei orale, adică a țesutului moale care căptușește interiorul gurii. Această inflamație se manifestă prin leziuni superficiale sau ulcere care pot fi extrem de dureroase și sensibile. În formele severe, mucozita poate duce la imposibilitatea de a mânca sau a vorbi, fiind nevoie chiar de spitalizare.

Este important de menționat că mucozita nu este contagioasă și nu este cauzată de o infecție virală sau bacteriană, ci de o reacție inflamatorie la o agresiune asupra mucoasei bucale. Simptomele mucozitei apar, de regulă, la câteva zile după începerea tratamentului cu chimioterapie sau radioterapie și includ:

• roșeață intensă și inflamație a mucoasei bucale;
• durere severă, mai ales la înghițire sau în timpul vorbirii;
• apariția de ulcerații sau leziuni albe/gălbui în gură;
• senzație de arsură sau uscăciune;
• dificultăți în alimentație și hidratare;
• gust metalic sau pierderea gustului;
• sângerări gingivale ocazionale;
• risc crescut de infecții secundare în cavitatea bucală.

Cea mai comună cauză a mucozitei este tratamentul oncologic, în special:

• chimioterapia, care afectează celulele cu diviziune rapidă, inclusiv cele ale mucoasei bucale;
• radioterapia în zona capului și gâtului, care deteriorează direct țesuturile orale.

Alte cauze pot include:

• imunitatea scăzută, în special la pacienții cu boli cronice;
• infecții fungice (candidoză), bacteriene sau virale;
• deficiențe nutriționale (vitamina B12, fier, acid folic);
• igiena orală deficitară sau utilizarea unor produse iritante (apa de gură pe bază de alcool).

Tratamentul are ca scop reducerea durerii, accelerarea vindecării și prevenirea infecțiilor. Nu există un tratament universal, iar planul terapeutic este individualizat în funcție de severitatea simptomelor.

1. Igienă orală delicată

• Periajul dinților de 2 ori pe zi cu o periuță moale;
• Clătirea gurii cu soluții blânde, cum ar fi apă cu bicarbonat sau apă salină;
• Evitarea apei de gură cu alcool și a alimentelor iritante (acide, picante, foarte calde sau dure).

2. Medicație

• Analgice locale (spray-uri, geluri cu lidocaină) pentru calmarea durerii;
• Antiseptice (clorhexidină) pentru prevenirea suprainfecțiilor;
• Suplimente nutritive, dacă alimentația este afectată;
• În cazuri severe, antibiotice sau antifungice dacă apar infecții secundare.

3. Tratamente adjuvante

• Gelsuri protectoare care formează un strat de protecție pe mucoasă;
• În cazul pacienților oncologici, se pot utiliza lasere de mică intensitate pentru a accelera vindecarea.

Pentru pacienții aflați în tratament oncologic, prevenția este esențială:

• Evaluarea stomatologică înainte de începerea tratamentului;
• Menținerea unei igiene orale stricte;
• Folosirea produselor special formulate pentru mucoasa sensibilă;
• Hidratare constantă și evitarea fumatului sau alcoolului.

Mucozita orală este o afecțiune tratabilă, dar necesită îngrijire atentă și suport medical. Cu o intervenție timpurie și un plan personalizat de tratament, simptomele pot fi ameliorate rapid, iar pacientul își poate relua rutina zilnică fără disconfort.