Cauzele demineralizării la copii

Cea mai frecventă cauză este expunerea repetată la acizi produși de bacteriile din placa dentară. Bacteriile transformă zaharurile din alimentație în acizi, iar acești acizi atacă smalțul.

Un alt factor major este igiena orală incompletă. Dacă periajul nu este supravegheat, mai ales la vârste mici, placa rămâne pe dinți, în special la linia gingiei și pe măselele din spate. Smalțul dinților proaspăt erupți este mai vulnerabil, iar asta explică de ce incisivii și primii molari permanenți pot face pete albe încă de la început.

Mai există și cauze care țin de calitatea smalțului. Unii copii au hipomineralizări (precum hipomineralizarea incisivo-molară), iar smalțul este mai poros, se pătează ușor și se demineralizează mai rapid. Refluxul gastroesofagian, unele medicamente care reduc salivarea, respirația pe gură și gura uscată pot crește riscul, pentru că saliva are rol de neutralizare și protecție.

Semne timpurii: cum recunoști demineralizarea

Cel mai clasic semn este apariția unor pete albicioase, mate, ca o ceață pe dinte, mai ales lângă gingie sau pe suprafețele netede ale incisivilor. Uneori petele sunt discret cretoase și se observă mai bine la lumină, după ce dinții sunt uscați. Copilul poate acuza sensibilitate la rece sau la dulce, deși nu este obligatoriu.

Un alt indiciu este rugozitatea smalțului: când treci ușor cu limba, dintele nu mai pare perfect neted. Pe măsele, demineralizarea poate începe în șanțurile fine, iar părintele vede doar o zonă ușor colorată sau o pată care nu se curăță la periaj. Important: dacă pata albă devine gălbuie-maronie sau apare o cavitate, de obicei procesul a avansat și poate fi deja carie.

Tratamente eficiente și măsuri care chiar ajută

Tratamentul depinde de stadiu. În fazele incipiente, accentul este pe remineralizare și controlul mediului oral. Medicul poate recomanda lacuri cu fluor aplicate în cabinet, geluri sau paste cu fluor adecvate vârstei, produse cu calciu și fosfați (în anumite situații) și sigilări pe măselele permanente proaspăt erupte. Sigilarea este foarte utilă pentru a proteja șanțurile molarilor, unde placa se adună ușor.

Acasă, rutina face diferența: periaj de două ori pe zi, minimum 2 minute, cu pastă cu fluor în cantitate potrivită vârstei (cât un bob de orez la cei foarte mici, cât un bob de mazăre la copiii mai mari, conform recomandării medicului). Părintele ar trebui să refacă periajul seara, fiind momentul cel mai important. Curățarea dintre dinți, acolo unde există contact strâns, reduce mult riscul demineralizării interdentare.

Alimentația trebuie ajustată inteligent: mai puține gustări dulci între mese, apă în loc de suc, evitarea băuturilor la biberon înainte de somn și limitarea alimentelor lipicioase care rămân pe dinți. Dacă totuși copilul consumă ceva dulce, clătirea cu apă și periajul la momentul potrivit ajută enorm.

Dacă demineralizarea a evoluat spre carie, tratamentul devine restaurativ: obturații (plombe) sau alte proceduri, în funcție de profunzime. Cu cât intervenția este mai devreme, cu atât tratamentul este mai simplu, mai rapid și mai prietenos pentru copil.

The post Demineralizarea dinților la copii: cauze, semne timpurii și tratamente eficiente first appeared on Aparatdentarpret.ro.